O soluție pentru supraturism: un Registru Unic European

Cum putem păstra orașele atractive pentru turiști, fără ca acestea să devină tot mai greu de locuit pentru oamenii care le numesc „acasă”?

Plec în analiza mea de la presiunea pe care turismul intens o poate pune asupra locuințelor, transportului și serviciilor publice. În orașele foarte căutate, transformarea apartamentelor în spații de închiriat pe termen scurt poate reduce oferta pentru localnici și poate contribui la creșterea chiriilor și a prețurilor de achiziție.

Desigur, turismul nu este singura cauză a crizei locuințelor. Totuși, consider că dezvoltarea sa trebuie corelată cu infrastructura și cu nevoile comunității locale.

Din punctul meu de vedere, o posibilă soluție ar fi crearea unui Registru Unic European de Turism: un sistem comun de evidență și coordonare, prin care autoritățile să poată gestiona mai bine presiunea turistică, protejând atât interesele locuitorilor, cât și pe cele ale vizitatorilor și ale operatorilor din turism și HoReCa.

Cum ar funcționa?

Orașele și stațiunile participante ar fi înregistrate și evaluate pe baza unor indicatori comuni. Registrul ar cuprinde capacitatea de cazare autorizată, inclusiv locuințele oferite prin platforme precum Booking.com sau Airbnb, infrastructura de transport, capacitatea obiectivelor turistice și a serviciilor publice, precum și presiunea asupra pieței locuințelor.

Ar trebui luate în calcul inclusiv alimentarea cu apă, gestionarea deșeurilor și protejarea patrimoniului. Capacitatea turistică a unui oraș nu se măsoară doar în numărul de paturi disponibile.

Pe baza acestor date, actualizate periodic, autoritățile locale ar putea stabili praguri de capacitate adaptate fiecărei destinații, fiecărui sezon și, acolo unde este necesar, anumitor cartiere sau obiective turistice.

Dezvoltarea cazării ar trebui să țină pasul cu infrastructura.

Propun ca extinderea capacității de cazare să fie condiționată de capacitatea reală a zonei de a susține un număr suplimentar de vizitatori. Acolo unde infrastructura este deja suprasolicitată, autorizarea unor noi spații turistice ar trebui limitată până la îmbunătățirea condițiilor.

În privința locuințelor, consider necesare reguli clare pentru transformarea apartamentelor destinate locuirii permanente în unități de cazare turistică. În zonele cu deficit de locuințe, această conversie ar putea fi plafonată sau restricționată, pentru a păstra o ofertă accesibilă și pentru localnici.

Aceste măsuri ar trebui completate prin investiții în locuințe sociale și accesibile. Registrul ar putea sprijini deciziile, însă nu ar înlocui o politică de locuire coerentă.

Cum ar beneficia turiștii?

Registrul ar putea fi conectat la o platformă comună de informare, integrată cu sistemele de rezervare existente. Vizitatorii ar putea vedea disponibilitatea cazării, perioadele aglomerate și alternativele din apropiere.

Dacă o destinație și-ar atinge capacitatea stabilită pentru o anumită perioadă, platforma ar putea recomanda alte date sau alte orașe cu atracții similare. Pentru obiectivele cu acces limitat, ar putea exista liste de așteptare și notificări atunci când apar locuri disponibile.

Sistemul ar trebui să țină cont și de vizitatorii de o zi, inclusiv de grupurile organizate și de pasagerii navelor de croazieră. Presiunea asupra unui oraș nu vine doar de la cei care înnoptează acolo.

O soluție complementară ar fi o hartă interactivă care să indice gradul de aglomerație și să propună trasee și intervale de vizitare pentru grupuri. Astfel, fluxurile de turiști ar putea fi distribuite mai echilibrat, cu respectarea vieții private și fără mutarea aglomerației în cartiere rezidențiale nepregătite.

Ce am putea câștiga?

Orașele foarte aglomerate ar avea date mai bune pentru a-și proteja patrimoniul, infrastructura și calitatea vieții. Destinațiile mai puțin cunoscute ar putea primi mai multă vizibilitate și mai mulți vizitatori. Operatorii economici ar beneficia de mai multă predictibilitate, iar turiștii, de experiențe mai plăcute.

Pentru mine, acesta ar fi sensul unui ecosistem turistic funcțional: reguli europene comune pentru evidență și transparență, alături de decizii locale adaptate realității fiecărui oraș.

Turismul trebuie să aducă prosperitate comunităților care îl găzduiesc. Succesul unei destinații ar trebui măsurat și prin calitatea vieții locuitorilor săi.

Voi ce părere aveți, prieteni? Ar putea un asemenea Registru Unic European de Turism să contribuie la un echilibru între vizitatori, economia locală și dreptul oamenilor de a locui în propriile orașe?

Imagine ilustrativă generată cu A.I.